Strada Carpaţilor este singura stradă curbă din Marele Oraş. Dinspre noile cartere rezidenţiale sau blocuri cenuşiste se scurge ca apa de pe o gâscă coafată inovaţia flancată de megalomanie, neon, mirosuri de parfum şi condimente orientale, entuziasmul modern se strânge ca o zgardă în jurul Centrului istoric, acolo unde încă mai respiră clădiri vechi de două secole sculptate din piatră asupra căreia arhitectul a suflat cu entuziasm baroc iar focul foalelor lui a lăsat urme de beţie în coloane, şănţuleţe şi volute generoase cu motive florale în structurile, antablamentul, pereţii conacelor boiereşti dintr-o uitată frenezie postfanariotă. Centrul este glorios şi insistent luminat, pretutindeni tronează reclame multicolore şi ghirlande, becuri cocoţate în vârful stâlpilor exact cum ar sta o cocotă în creştetul vreunui nefericit aburit de nuri, restaurante cu interior cleios-îmbietor, cu lumină care îşi împarte darurile mimat şăgalnic, promiţând mai mult de partea cealaltă a geamului. Centrului i se face publicitate turistică. Acolo nu mai locuieşte nimeni. Cei care au declarat odată că au dreptul să locuiască acolo şi-au cerut scuze pentru pretenţiile aberante salutând troika cu pălăria în dreapta şi sentinţa la 10 ani stânga. Astăzi, Centrul este doar pentru turişti, funcţionari ministeriali şi bănci. Astăzi, acolo mai locuieşte doar Ţăranul, pe care nu l-au putut muta. A fost nevoie să îl lase acolo, impasibil la hărmălaie şi să ridice roată o urbe în jurul lui. După care l-au delimitat cu o cuşcă şi au numit-o Muzeu.
Pe singura stradă curbă, într-un mod deosebit de curios se face tot mai întuneric dinspre capete spre mijlocul arcului, nu aşa cum te-ai aştepta de la o stradă desenată exact în inima Marelui Oraş. Este scutită de agasarea cafenelelor şi farmaciilor, firme nu primesc autorizaţii de funcţionare, becurile sunt sparte prompt de către lunetişti huligani metodici. Este foarte curioasă această stare de fapt, căci de la unul dintre capete este foarte greu, imposibil am aprecia, să observi, bărbatul de vârstă mijlocie, subţire dar ferm în apăsarea pasului cu mlădiere ascuţită a umerilor care poartă povara acceptată demn a unui cap şi a unei pălării, toată această colecţie de membre şi ţesătură care coboară dintr-un taxi exact la mijlocul străzii, acolo unde torsiunea ei atinge paroxismul nervos iar derivata ei este egală cu zero. Ochii bărbatului ar trăda animozitate, nările ar putea fi surprinse fremătând iar degetele şi-ar freca genunchii ca o gheişă înainte de dezvirginare, dar toată acestea ar putea fi perfect posibile dacă asemenea lucruri ar putea fi observate de la capetele străzii singurei străzi curve din oraş.
Bărbatul care se prea poate să fi intrat pe uşa stabilimentului este flancat de respect cu bodyguard şi însoţit până într-o încăpere micuţă, tapiţată în roşu şi berze şi sticle de coniac şi o matroană generoasă cu munţi de mezeluri ocrotindu-i muntele lui Venus, o doamnă care nu mai are nevoie demult să arate suplu şi fraged, o profesionistă discretă şi exactă care îşi vopseşte unghiile în nuanţe vil-violet, are permis de port armă, îşi face cumpărăturile prin internet şi are aranjamente cu un cabinet medical privat pe unde îi trec cu regularitate fetele pentru control. Aşa credem că trebuie să arate o patroană de bordel, din viţa marilor curtezane, dinastie care poate fi urmărită până la strămoaşa ei care a adus două lucruri în Marele Oraş: biciclismul şi striptease-ul, şi trece prin Elena Lupescu – curva care şi-a transformat palatul în Palatul Telefoanelor, prin Mariana Cur-de-Fier a cărei titulatură o recomandă. Spre melancolia celor bogaţi şi excentrici, epoca marilor curtezane a trecut iar din ele au rămas doar primele trei litere. Iar unul zâmbeşte din fundul jilţului, bate din palme, bate peste fese fata care se prelinge de după o perdea şi o roagă să-l conducă pe domn la camera a treia de la etajul cu improvizare.
Desigur, nu putem decât specula despre asemenea lucruri. Pentru o sănătoasă aderenţă la realitate ne este necesar să credem că matroanele de bordel sunt nişte doamne grase pe care scrie cu litere de-o şchioapa – Matroană de bordel, astfel încât dacă o vedem pe stradă să o putem petrece în tăcere cu perfecta noastră curiozitate vinovată. La nimic nu ne-ar servi să ştim că proprietara cuibului de desfrânare e o doamnă slabă, scundă, tunsă scurt dar elegant, îmbrăcată sobru cu gust, care citeşte Murakami şi îşi dă fetiţa la aceeaşi grădiniţă cu dumneata. Că n-a învăţat meserie de la Mariana, mai mult de atât – că are MBA. Aşa ceva iese din discuţie, proprietara de prostituate nu are copii, iar dacă are, ei nu merg la grădiniţă ci stau închişi în casă până la 17 ani când, discret, se angajează ca voluntari la Crucea Roşie.
Cine mai ţine minte vremurile frumoase când la Crucea de Piatră se dădeau abonamente? Crucea de Piatră era tot un fel de Cruce Roşie la care ajungeau tinere arestate o copilărie de părinţii lor.
Primele două etaje ale imobilului sunt populate cu prostituate pentru gama obişnuită de servicii, cu preţuri fixe şi program alert. Meniul include felaţii, penetrare vaginală fără prea multă imaginaţie. Toate schimburile profesionale de fluide se fac sub auspiciile barierelor de cauciuc. Pe etaj, un dur mut veghează buna desfăşurare activităţilor, precum şi îndeplinirea obligaţiilor financiare. Clientul nu petrece mai mult de 20 de minute cu o prostituată. Dacă preferata lui este ocupată, este preluat de altcineva.
Etajul cu improvizare pare că se abate într-o oarecare măsură de la aceste reguli. Fetele plătesc chirie pentru cameră, cele mai multe locuiesc acolo permanent, precum permanenţi le sunt, de cele mai multe ori, clienţii. Desigur, chiria este mai mare decât ar fi în mod normal într-un imobil onorabil. Aici vin clienţi care vor să amestece lucrurile şi să-şi satisfacă diferite feluri de nevoi sexuale. Se numeşte Etajul cu improvizare pentru că odată ce se închide uşa, ceea ce se petrece acolo îşi ascunde capul sub plapumă. Prostituata alege să facă cutare sau cutare lucru, sau, ca să fim cu totul corecţi, practică o anumită gamă de servicii care atrage un tip complementar de clientelă. De cele mai multe ori, fantezia nu depăşeşte sexul anal sau forme moderate de spanking. Clientul este nemulţumit de limitările la o singură formă de contact şi preferă să negocieze reprize de amor oral, anal, vaginal, spaniol după bunul sau abominabilul plac. Cineva doreşte să servească ceai la plic. Asta înseamnă că vrea să-i fie supte testiculele de către o gură aerisită ca un apartament cu patru camere. Altcineva vrea primul capitol din Război şi pace copiat pe pielea spatelui. Cu tocul de la pantof. Dacă e să fim întru totul corecţi, etajul este mai degrabă unul de aranjament negociabil decât unul al improvizării, cuvânt care ne-ar duce cu gândul la fantezie şi artistism. Nu este nici pe departe vorba de aşa ceva, atâta doar că la acest etaj poţi să ţi-o tragi mai scump şi după propriul program.
Domnul a fost condus la una dintre camerele acestui ultim etaj de poveste şi s-a infiltrat în lăuntru fără să bată la uşa sau să iniţieze un canal de comunicare care să admită un grad confortabil de bilateralitate. Exact aşa cum intenţiona să intre şi în locatara odăii. I-a mulţumit ghidului după care a expediat-o prin refuzul de a-i mai acorda atenţie. Şi-a scos pardesiul, a privit un trup cu vreo cinci ani mai tânăr, fără semne evidente de depravare, dar câteva urme de uzură. Se putea avansa ipoteza că un asemenea corp nu ar înregistra un succes fulminant la etajele inferioare, acolo unde de căutare se bucurau minionele, păpuşele fardate care arătau ca fiicele maturizate prin injecţie de hormoni ale celor care le frecventau. Puştoaice bătrâne care nu ştiau să se fută, dar te făceau să termini în ritm de olimpiadă. Acest trup întins însă era făcut pentru mai mult, în văile lui de săniuş se ghiceau aventuri nenumărate şi promisiuni în clar-obscur de la care aveai instantaneu erecţie până în firele de pe chelie, unghiul făcut de piciorul drept sprijinit în ca un plan perpendicular pe genunchiul piciorului stâng îndoit şi el în sus ca o rugăciune pentru sfânta prostituatelor, coapsele deschizându-se ca braţele tatălui staţionar după fiul care i-a tocat toată averea în afară de un amărât de viţel după care s-a întors şi îl revendică şăgalnic, sânii nu prea mari evitând să se privească înainte, naufragiaţi înfipt în calota coastelor care se ridică regulat, sfidători de mici dacă ar fi să credem calomnii despre ce îşi doresc bărbaţii, căci multe răspunsuri vin de la oameni care nu au călcat vreodată într-un bordel; buzele subţiri, rujate, răsuflă regulat dinapoia unei cărţi pe care prostituata o citeşte fără să se uite în direcţia viitorului ei client. Lumina stearpă o îngălbeneşte ca pe o gutuie pusă la copt peste iarnă, împlinirea ei se face post-mortem, după reţeta unei mumificări oarbe la realitatea morţii. Doar sânii care îşi ridică nările de sub banchiză cu fiecare răsuflare par să şteargă această impresie de carne expusă la mezat, cu viaţa scursă prin canalele de drenaj ale abatorului. Oare impresia că în faţa ta ai o profesionistă a plăcerii vine din poziţia în care te întâmpină, din lumina slabă a ruşinii, din carnea tremurătoare şi nepăsătoare în acelaşi timp, sau pur şi simplu din constatarea că toate astea, de la vulva roz bomboană larg expusă cu fire crescute răzleţ, până la propria ta sculă sculată, toate astea se petrec într-un bordel.
El se apropie de pat şi o cercetează meticulos, îşi plimbă solzii unghiilor pe traseul piciorului stâng, cel de sprijin. Porneşte de la degetul mare şi îşi escaladează până la cota genunchiului, poposeşte câteva clipe pentru a scruta critic peisajul, după care porneşte ca o avalanşa, cu toate buricele lunecând apăsat spre interiorul coapsei unde pişcă carnea, făcând-o să vibreze. Mâna îi ocoleşte pubisul ca un ocnaş evadat care evită aglomerările urbane şi, după o clipă de răgaz, se înalţă în două picioare, pornind agale prin şesul burţii netede asemenea strămoşilor posesorului său care trebuie să fi coborât din cavernele munţilor momiţi de fecunditatea câmpiei. Bipedul închipuit al mânii îi traversează trunchiul, mai zăboveşte câtva timp pe dolmenul sânului drept şi îşi face vânt în direcţia gâtului lung. Pe unde calcă înfigându-şi degetele, mâna lasă urme moi iar spatele femeii se arcuieşte provocând alunecări sacadate de teren spre jugulară. Cu un ultim efort, micuţul explorator îşi desăvârşeşte prospecţia, urcă mulţumit spre buze şi îşi odihneşte falusul degetului mijlociu în gura caldă a femeii. Ea înţelege că a trecut testul iar cumpărătorul e mulţumit de marfă aşa că se pregăteşte pentru comercializare, piciorul stâng îi coboară şi se desface lubricios, cartea îi cade din mână, buzele i se ţuguiază pe degetul bărbatului, pieptul îi saltă în sus.
Să vă lăsaţi păcăliţi, ceea ce nu aţi văzut nu e o scenă de seducţie. Clientul nu vrea să îşi dea victima pe spate, el o găseşte aşa, întinsă şi cu picioarele desfăcute. Femeia nu este cuprinsă de fiorii dorinţe, chiar dacă mai târziu când se va vinde va încerca plăcere carnală, această satisfacţie fizică se va dovedi incapabilă să arunce frânghii de pod peste distanţa la care se retrage de sine pentru a-şi putea supravieţui. De pe celălalt mal, femeia priveşte cu detaşare cum şarpele nud care i-a împrumutat labiile şi oja îşi vinde trupul pentru o sută de euro, în timp ce sloiul de gheaţă pe care stă se depărtează tot mai mult de pielea ei indestructibilă. Prostituatele simt uneori plăcere când sunt futute contra cost, se întâmplă ca şi femeile siluite să simtă plăcere în timpul violului, poate de la frecarea internă, poate dintr-o înclinaţie submisivă nedescoperită anterior. Însă nu plăcerea este ingredientul în jurul căruia se învârte titirezul agitaţiei sexuale, nu, una libertatea face lucrurile cu adevărat interesante, abia când aceasta alunecă de pe individ odată cu hainele care îl apără de Baba Cloanţa şi el rămâne neajutorat ca un pui şi liber ca Esop, când perechea lui stabilită sau întâmplătoare îl înlănţuieşte cu nimicnicia şi goliciunea proprie, cu membrele sale descărnate de rolul social târâit dintr-o zi în alta, abia atunci orgasmul se instaurează ca un suveran orgolios, autoritar şi omniscient. Când un bărbat violează o femeie, el nu îi răpeşte sau lezează libertatea, nu îşi debarasează victima de ea, dimpotrivă, o lasă cu libertatea atârnându-i de gât asemenea unui copil mic luat la muncile câmpului de culegătoarele de spice ale secolului 18, şi o penetrează aşa, cu tot cu libertatea ei în braţe, iar femeia care trece prin asemenea umilinţă nu face decât să se întrebe disperată la ce mai foloseşte libertatea în genere, dacă nu se poate lepăda de ea la momentul dorit.
Clientul pe care nu l-am văzut intrând în bordel scoate o bancnotă din portmoneu şi-i spune femeii pe care o va regula în scurt timp să fie umedă când va ieşi din duşul de alături. Îi explică serios şi egal, privind-o fix şi scoţând bancnote pe măsură ce îi spune ei la ce să se aştepte. Vreau să ţi-o trag când ies, şi aşează o foaie, după care o să te leg cu cureaua de la pantaloni de tăblia patului, mai aşează o foaie, şi o să ţi-o bag în gură. Mai aşează două foi, încet, cu mai multă delicateţe decât pentru femeia pe care o are în faţă, şi continuă. O să termin la tine în gură şi mi-ar face mare plăcere dacă ai înghiţi. După care mai pune o bancnotă şi îi zice neutru: Ai întrebări?
Ea îl priveşte câteva clipe şi îi reia planul pe puncte ca un şcolar tâmpit: Mă fuţi, mă legi, după care îmi dai muie până termini.
- Nu, o corectează el răbdător. Muie înseamnă o activitate participativă. În ceea ce te priveşte, contribuţia ta o să fie statică.
Vrei să mă fuţi în gură, rezumă ea. Nu trebuie să fii aşa sofisticat, profesore.
Gândiţi-vă data viitoare când mai folosiţi expresia asta ce presupune ea în fapt. Să pui pe cineva cu gura deschisă şi să-ţi bagi penisul în ea ca într-o păpuşă gonflabilă. Să tratezi pe cineva ca pe un obiect.
În timp ce el face duş, prostituata se masturbează leneş. Închide ochii şi se imaginează prima dată. Fiori. Flori în italiană. Deflorare. Toate se leagă. Pe scaunele unui tren local de dimineaţă, primul ei amor o mănâncă din hăul buzelor, acum câteva clipe i-a înghiţit un cercel moştenit de la bunica, peste câteva secunde o va mistui complet, mirosul iute de femelă umple compartimentul, hainele lor sunt îmbibate de sudoare, sfârcurile şi penisul caută să scape din captivitate, străpung cu aviditate stofa, ea deasupra lui, înfiptă, frământată ca un aluat în călduri, cu o dorinţă soră cu suferinţa copleşind-o, se întinde în semiîntunericul orei şase jumătate, se eliberează din sclavia blugilor pe care îi coboară pe coapse dintr-o mişcare odată cu chiloţii, păsărica lucitoare respiră flămânda, coapsele se desfac ca pentru un regiment, uşa se retrage în peretele compartimentului şi pe ea intră clientul ei, îl dă la o parte pe cel care o devorase nestăpânit şi intră în carnea aburind pentru altul, un tânăr timid dintr-un trecut care se întoarce înapoi ca un câine lihnit pe care îl goneşti mereu cu un vătrai încins.
O penetrează încet, cercetându-i tapiţeria lipicioasă şi caldă a interiorului gătit de sărbătoare cu vârful şi suprafaţa străbătută de vene a penisului, vrând parcă să simuleze o curiozitate ştiinţifică pentru pendulările pe care le execută, după care natura îşi ia tributul iar mişcările bazinului devin tot mai abrupte, stăpânirea de sine dispare luând cu ea plinul ochilor, respiraţia i se înteţeşte cât pompează într-o piele senzuală de şarpe de unde se aud gemetele moi ale unei prostituate.
Peste câteva minute de agitaţie, în momentele premergătoare apogeului, bărbatul îşi retrage penisul şi răsuflă ritmic concentrându-se pe dirijarea energiei sexuale din testicule prin regiunea coccigiană până în creştetul capului după vreo metodă predată de yoghini ce au descoperit-o meditând asupra tainei Maya. Oricine ar fi această Maya şi cât ar fi de bună gagica, este greu de crezut că ceva valoros s-ar fi putut inventa înaintea hârtiei de veceu, drept dovadă servind această filozofie preţioasă care te învaţă că poţi să-ţi tragi sperma prin şira spinării până în cap ca să o verşi pe nas ca pe muci. În acest moment, clientul îşi ia prostituata de tâmple, o ridică în şezut, sprijinind-o de tăblia patului, culege o curea din hăţişurile pantalonilor dezertaţi pe podea şi îi leagă mâinile la spate cu un nod exersat. După care pescuieşte un ruj şi îi încercuieşte sânii cu urma uleioasă, desenează circuite de Formula 1 pe trupul ei dezgolit iar la sfârşit aplică două urme late pe buzele ei subţiri. Tratamentul o lasă cu o gură rotundă, plină, extrem de provocatoare. La privirea ei amuzată îi răspunde încurcat: „E al soţiei mele”.
Cetăţenele Egiptului Antic, se pare, au venit cu ideea să-şi vopsească buzele în culoarea vulvei. Pun pariu că n-o să vă mai puteţi uita de-acum încolo la o femeie rujată fără să vă gândiţi că are un vagin pe faţă.
Îngenunchează în faţa ei cu penisul atârnându-i pofticios la nivelul feţei, îi cuprinde capul cu palmele şi i-l împinge la perete, îşi împinge penisul umed în gura ei fierbinte de cuptor care îi asigură pâinea cea de toate zilele. Primele mişcări sunt scurte, de tatonare, următoarele sondează esofagul tot mai adânc, provocând sunete înfundate. Uneori, penisul îi iese afară şi se aude un ţocăit, ea profită de moment ca să tragă o gură de aer. Când penisul îi intră adânc şi fruntea îi atinge buricul, are uşoare reflexe vomă. Procedură îi displace cumplit, el simte asta şi se excită cu atât mai mult. Ca să îl termine mai repede strânge buzele în jurul penisului şi îşi arcuieşte limba pentru un contact mai strâns. Suprafaţa limbii e uşor aspră, ca la pisică. Asta e tot ce i-a mai rămas de făcut, în rest corpul stă bine fixat. E un obiect. Pentru a fi futută ca femeie i-a plătit un preţ. Pentru a fi futută ca un obiect este plătită dublu. În timp ce bărbatul se mişcă în ea, literalmente, în toată ea, în tot ce reprezintă ea, îi şi bagă locul prin care se pişă în locul prin care ea savurează îngheţata cu fistic, se întreabă dacă asta e vreo trăsătură a societăţii moderne. Dacă e relevant cumva faptul că un obiect este preţuit mai mult ca un om. Sau dacă omul comportându-se ca un obiect câştigă mai mult. Gândind, nu se mai împotriveşte. Are ochii închişi şi mintea cu uşile vraişte. Capul îi este plin de gânduri, apoi de spermă. Înghite docilă şi îi curăţă penisul cu limba ca pe o argintărie de preţ. El are ochii vraişte şi mintea închisă.
El se îmbracă atent, netezindu-şi cutele hainelor. Ea nu se mişcă din pat. E greu de presupus dacă a făcut-o azi. Sau în genere. Radioul are, la şase dimineaţa, când se dă imnul, sugestii bune. Dar poate ea se scoală la 11. Poate la trei. Oricum, nimeni nu vine la curve până la 6:20.
- Vii? o întreabă el. Să te aştept afară?
- Nu, îi răspunde ea. Mergi înainte. Nu lua un taxi, te ajung din urmă până în piaţa Reuşitei.
- Eşti sigură?
- Da, zice. Ia-o la pas. Nu-ţi fă griji. Sunt în regulă. Am nevoie să mă curăţ. Zâmbeşte şăgalnic.
- M-ai desenat cu ruj de 50 de euro stickul. Data viitoare să întrebi.
El se tirează la fel de sobru pe cât a venit, schimbă câteva amabilităţi cu proprietara şi iese afară expirând rotocoale de aer care nu se văd de la capătul străzii, perfect conştient că sunt lucruri pe care nu i le poţi face soţiei tale. Cu o prostituată însă, într-o cameră de bordel închiriată o dată pe lună, îţi poţi satisface cele mai ascunse fantezii.
hamsterfericit 